Vorba dulce multe-aduce....doar ca unii sunt alergici la zahar

Vorba dulce multe-aduce….doar că unii sunt alergici la zahăr

Vreau să vă povestesc o mică situație cu care m-am confruntat în ultimele 2-3 săptămâni. Vreau să vă povestesc puțin despre frustrarea, supărarea și apoi, cred eu, începutul rezolvarii acestei mici situații.

Am două colege, vorbitoare doar de limba poloneză, limba engleză reducându-se la “gud mornin” si “bye” la terminarea programului. Nu știu exact care sunt regulile unui part-time, când și cum trebuie luate pauzele, știu însă ce a cauzat începutul supărării și apoi transformarea într-un soi de frustrare.

Despre ce a fost vorba? Fetele astea au o mică problemă cu inchisul ușii. Usa dă spre exterior, în încăpere sunt bunuri personale, prin urmare mi se parea de bun simț închiderea ușii.

O vreme am răbdat, apoi am zis ca e mai bine să le spun care este problema. Îmi făceam griji în privința limbii, dar până la urmă, folosirea doar a unor cuvinte de genul “please”, “smoking”, “close door”, combinate cu o scurtă educație fizică a brațelor părea să dea rod. Știu asta din cuvântul “ok” de la final. Greșeala mea a fost că nu m-am întrebat ce înseamna ok pe limba lor, pentru că o ora mai târziu situația se repetă: ușă închisă – fumat – lăsat usă deschisă.

Mă hotărăsc să trec la nivelul urmator. Era ca la jocuri “n-ai trecut nivelul fraiere, ti-am luat din viata!“.

Verba volant, scripta e din pix și ramâne, ziceau ei romanii, după inventarea pixului. Am luat o foaie, si cu un marker am scris ceva de genul ” închide usa după ce ai terminat de fumat, țo (tzo)!” Nu stiu ce înseamnă în poloneză, dar tot timpul le aud spunând “țo” si “curva”. Curva m-am gândit că o avea același înțeles ca si in română și ca să nu le jignesc, am scris doar țo. Am trecut și pe la fiecare și într-o englezească de origine românească, dar cu intonație poloneză, le-am desenat în aer cu mânuțele, ca la copii: Nu închizi ușa, Te închid eu afara !.

Ok, ok a fost răspunsul de data asta și a ținut fix până doua zi.

Supărat foc, ii zic managerei că le închid pe fete afară, la care , în urma discuției deduc că și ea avea probleme în a se impune în fața uneia dintre ele. Îmi spune să fac așa cum mi-am propus și din urmatoarea zi, oricine era afară , eu închideam ușa.

Am ținut-o așa câteva zile, devenisem expert în închiderea ușii, dar ceva parcă nu era în regulă.

Momentul în care m-am prins că din nou trebuie schimbată tactica, a fost declanșat de o situație aparent nevinovată. Eram în incăperea cu pricina, eu, managera și supervizorii. Fata cu trabucul vine de afara si lasă usa deschisă iar manageea în loc să îi facă observație ei, începe să mi se plângă mie că fata asta așa și așa și ca nu ascultă nimic din ce îi spune. Mă gândeam ca e de bine să o am de aliat chiar pe manageră, dar totuși mega managerul, de ce nu ia atitudine?

M-am dus acasă si cum toate ideile bune chiar si alea pt animatii, mi-au venit pe wc, așa m-a plesnit și de data asta un gând bun , zic eu.

Realizasem că încep sa fiu frustrat de o luptă care nu ar fi trebuit să fie a mea, cel puțin nu în totalitate. Nu sunt nici portar, nici manager iar dacă pe cei ce pot lua decizie îi doare fix în cur….tea vecină, atunci eu de ce să stau cu tensiunea în venă pentru nimic?

I-am spus și ei toate astea, mai puțin partea cu cur..tea vecină.

Care crezi că a fost rezultatul? În câteva zile clanța a fost reparată pentru a nu mai putea fi deschisă din exterior, iar colegele, pentru a nu risca să fie încuiate afară, acum inchid ușa dupa ele.

Cât o dura miracolul? Habar nu am.

Pentru mine a fost o mică lecție și vă împărtășesc și concluzia la care am ajuns.

 

Indiferent de situație, o atitudine va pune în mișcare lucrurile, într-o direcție sau alta.

Atitudinea este un rezultat al unui act de voință iar voința, fără îndoială, pornește de la un gând…de a schimba ceva.

 

 

ONLY IDIOTS REFUSE TO CHANGE THEIR MINDS

Save

Save

Da mai departe: