licurici

Doar zburand vei lumina

Ma gandeam intr-una din zilele astea, cum se face ca natura, deși ne ofera toate modelele de care avem nevoie, noi totuși nu învațam nimic? Studiem, analizam, facem statistici, ba chiar dispunem de suficient discernămant care să ne permită diferențierea raului de bine. Ne împiedicăm cand vine vorba de implementarea acestor modele.

Semnele de intrebare au fost generate de cativa licurici pe care i-am văzut ieri, după lăsarea serii.

licurici

foto: http://bioweb.uwlax.edu

Știi cum arată un licurici, nu?

Sunt luminițele acelea care palpaie in aer, mai ales in aceasta perioada calda. Sunt lumintele pe care cand eram copii, le prindeam și fie le aduceam in cameră, fie le bagam intr-un borcan (cu capac bine strans) gandind ca vor lumina in cameră cu aceeași lumina verzuie. Desigur ca nu ne spusese nimeni ca acele mici insecte lumineaza doar in zbor, in contact cu aerul. Privarea lor de zbor a dus inevitabil și la stingerea luminii.

E de ajuns ca un singur om să arate curaj pentru ca îndrăzneala să le vină şi altora.  Stefan Zweig

Tarziu am realizat ca anumite lucruri lumineaza doar în anumite împrejurări. Doar într-un anumit mediu, lumina este favorizata si crește. Doar in contact cu oxigenul, acea minuscula vietate producea suficienta lumina, potrivita scopului. Doar in mediul potrivit, o creatura care la lumina zilei ai fi trecut-o cu vederea neavand nimic special fata de alte insecte, la lasarea serii era in stare sa iti ofere un spectacol de care nu te-ai mai fi saturat.

Am mai vorbit intr-un alt articol despre dorinta si necesitatea omului de a fi parte dintr-o poveste, povestea vietii lui. Ma intreb, oare cati oameni de stiinta, artisti, scriitori sau alte genii care puteau sa schimbe lumea cu o idee, nu s-or fi rispit doar pentru ca lipsea “oxigenul”? Doar pentru ca au fost obligati sa iși  reducă universul la dimensiunile unui borcan, a fost suficient pentru ca lumina lor să se stingă.

De pierdut, am pierdut noi, ceilalti, oamenii normali, mediocrii, reduși la existența de baza a oricarui mamifer. Obisnuiti să credem ca a ne ingadui un vis este un lucru periculos și pentru noi și pentru ceilalți pentru că încă nu au fost scrise norme pentru cei care pot vedea dincolo de “normal”.

 

 

Un om care “zboară” dupa visul lui, luminand, nu îl poți prinde cu nimicuri.

Ce ar putea sa ofere cineva in schimbul unui vis?

 

Indiferent de ceea ce poţi face sau visezi că poţi face, începe. Îndrăzneala are geniu, putere şi magie în ea.  W.H.Murray

 

foto: http://akissi.deviantart.com/art/Grave-of-the-Firefly-322686765

Da mai departe: