De ce asemanatori si totusi diferiti?

De ce asemanatori si totusi diferiti?

Inițial îmi doream să scriu un alt articol în această seară, dar discuția la care am fost părtaș mi-a tăiat elanul acelui articol și încerc să îl scriu pe aceasta punându-mi o întrebare la care cred ca nu o sa primesc un răspuns.

E probabil una dintre întrebările care au iscat multe conflicte de-a lungul istoriei. Oameni s-au omorât in războaie, uneori pentru idealuri cu care nu rezonau.

Totul din cauza aceleiași întrebari:

De ce asemanatori si totusi diferiti?

De ce unii își doresc să cucerească lumea iar altora le e suficient să o admire? De ce în unii se naște doar ura iar alții poartă atâta dragoste că și cele mai mici insecte se împărtățesc de ea? De ce unii sunt în stare să creadă lucruri de necrezut iar alții se pot lăsa mișcați doar de propriile simțuri?

Care este substanța ce pentru unii devine miere iar pentru alții otravă?

Dar să vă povestesc de unde întrebările astea în miez de noapte.

Eram cu doi prieteni și în timp ce ei se uitau la tv, au vazut o porțiune dintr-o emisiune unde arăta o casă înfiptă într-o insuliță aflată în mijlocul unui lac. Gen filmele alea unde merg prietenii într-o cabană pe mijlocul unui lac și acolo încep sa dispară unul cate unul.

Va arăt și o poză.

 

foto: http://wallpapers4u.net

La un moment dat zice unul dintre prieteni: “Mi-ar plăcea să stau singur pe o astfel de insula”, la care celalalt , intrigat, nu întelegea care ar fi motivul pentru care un om și-ar dori insingurarea, ba mai mult ar și îndrăgi-o.

“Dacă tăceam filozof eram”, zice zicala, dar eu am facut exact pe dos. Îmi dau si eu cu parerea că singurătatea nu e pentru oricine și că în istoria Bisericii, au existat pustnici care au primit binecuvântarea de a sta singuri in munți unde au răbdat multe necazuri.

Ma întreabă unul dintre cei doi prieteni: “Dar ei ce mâncau acolo în munți?”

“Rădăcini și fructe”, zic eu.

Și aici s-a aprins discuția. “Cum mă, tu crezi ca aia au stat acolo doar cu radacini? Ne intoarcem în epoca de piatra?”

Am tăcut. Mi-am dat seama ca orice explicație ar fi fost de prisos.

Cum îi poți descrie unui orb culoarea sau unui surd, sunetul?

Singurătatea este soarta tuturor oamenilor înzestrați cu o capacitate deosebită: ei o vor deplânge uneori, însă o vor alege totdeauna ca pe cel mai mic dintre două rele. Arthur Schopenhauer

 

foto: http://www.gweissert.com

Îi cunosc bine pe acești prieteni iar cel care ripostase crede în extratereștrii, în horoscop. Mă gandeam în sinea mea, cum cineva ar putea crede în influența unor stânci aflate la milioane de km distanță de noi dar să refuze existența istorică a unor oameni care și-au schimbat viața printr-o viețuire aspră în singurătate? Asta vorbind doar fizic, fără a lua în considerare motivul principal pentru care ei se aflau de fapt acolo. Asceza. Dialogul cu Dumnezeu. Până la urmă a fost un amplu proces de autocunoaștere. Singurătatea doar le-a oferit o atmosfera prielnică acestor lucrări de o mare finețe.

 

Cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura. Acest lucru nu-l prea știu oamenii, dar îl știu păsările. Lucian Blaga

 

Eu cred ca omului îi e teamă de el însuși. Îi e teamă să îndrăznească mai mult.Nu cred că există ceva mai greu ca dialogul cu propria persoană. Când începi să îți pui întrebări, trebuie să ai inima pregatită și pentru răspunsuri. Tocmai ăsta e motivul pentru care e mai comod să nu întrebi și să nu te întrebi. Lucrurile vor curge așa cum au curs de sute de ani. Da, dar tu nu ai sute de ani. Tu ești acum, aici, cu niște ani de experiență de viață în spate, dar daca crezi că tot ce ai experimentat este tot ce poate fi experimentat, deja ai pierdut.

Crezi că viața nu e mai mult decat un job, o pensie, o excursie, un shopping, ultimul model de tabletă s.a.m.d?

Și revin la întrebarea de la care am plecat: De ce asemanatori si totusi diferiti?

Viata este un joc dur și halucinant, viața înseamnă salturi cu parașuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi și să te ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voință să ajungi în punctul cel mai înalt și să te simți nemuțumit. Paulo Coelho

Da mai departe: