Cum văd eu școala

Cum văd eu școala ?!?!

 

Mă gândeam într-una din zilele trecute, la școală, la ce învățăm și de ce învățăm ceea ce ni se cere să învățăm. Aș fi putut vorbi la timpul trecut, mai ales că în vreo câțiva ani o să am și întâlnirea de 20 ani de la terminarea liceului, dar am ales să vorbesc la timpul prezent pentru că procesul de învățare nu s-a încheiat. Continuă încă sub altă formă.

Vă împărtășesc și vouă gândul despre ce cred eu că ar trebui să însemne școala în viața omului.

 

Educația îl face pe om ușor de condus dar greu de manipulat, ușor de guvernat dar imposibil de înrobit. Omar Bradley

 

Ce e școala?

În cuvinte simple, este un loc care învață de la alții și apoi învață pe alții. Acumulează cunoștințe pe care apoi să le împartășească tuturor. Cum așa?

Spre exemplu, la începutul școlii românești, dacă ar fi existat materia “limba și literatura românească”, aceasta ar fi putut fi, ar putea spune elevii, o materie mai ușoară decât “educația fizică”. Nu era Eminescu, nu erau nici romanele lui Sadoveanu. Prima școală românească, fiind înființată de Biserică, studia cărți bisericești, ortografia limbii române și istorie.

Școala este instituția care prin însăși cuvântul care o definește, se modelează în continuu.

Pe măsură ce au fost descoperite noi legi ale fizicii, pe măsură ce au apărut noi scriitori și poeți (spre disperarea celor care trebuie să le și citească scrierile ! ), acestea toate s-au adăugat materiilor existente iar noile descoperiri au devenit chiar ele materii.

 

 

Ce învățăm?

În principiu, învățăm ceea ce au învățat și au experimentat alții din propria lor viață. Învățăm despre lucrurile banale, de toată ziua, pe care noi le-am ignorat, dar care pe alții i-au fascinat și au găsit un mod de a le defini sau le-au descoperit legile după care acestea funcționau și încă funcționează.

Indiferent cum am suci problema, nici o materie din școală nu învață despre ceva inexistent.  Nicăieri nu te învață cum să iei ceva inexistent, să îl amesteci cu altceva la fel de inexistent și să obții ceva care să aibă existență.

În esență, noi nu suntem creatori, ci suntem doar exploratori și descoperitori ai unor lucruri care există indiferent de necunoștința sau indiferența noastră.

Însăși materiile școlii sunt rodul “nebuniei”  și “visării” unor oameni care au știut in sinea lor că viața, lumea, universul sunt mai mult decât ceea ce par la prima vedere.

 

Nu zidurile fac o școală, ci spiritul ce domnește într-însa. Ferdinand I

 

De ce învățăm?

Poate că aici este marea scăpare. În școala primară auzeam frecvent expresia “matematica se învață cu creionul pe hârtie”. Așa și este. Cum încetezi să mai exersezi, după o vreme  uiți și formule și teoreme, până și la cele mai simple ecuații meditezi de două ori. Educația fizică o faci alergând, chimia experimentând, geografia explorând.

Atunci de ce trebuie să învățăm despre toate astea?

Ar fi mai multe motive. Poate pentru  a dezvolta creierul și a dobîndi o gândire analitică. Poate pentru a avea un bagaj minim de cunoștintțe generale. Sau poate, și ăsta mi se pare unul din cele mai importante motive, pentru a realiza că universul în care ne mișcăm, este atât de amplu și că atît de puțin am descoperit, că e nevoie de mulți oameni suficient  de “nebuni”, care să fie în stare să cunoască mai mult și care să ne arate și nouă, celor mai nepăsători, că lucrurile sunt atît de frumoase și impresionante și că haosul nu este atât de haotic pe cât se credea și că intangibilul se lasă atins și admirat.

Noi, oamenii, suntem prin excelență ființe admirative. Suntem surprinși și admirăm tot ceea ce depășește puterea noastră de a înțelege. Admirăm artiști, admirăm conducători, fie ei tirani sau nu; admirăm pe oricine a mers mai departe decât am îndrăznit noi. Cred că aceste admirații, nu sunt atât pentru  ceea ce fac oamenii aceștia, cît pentru că fac ceea ce fac.

Admirăm acești oameni pentru curajul de a fi acceptat ceea ce sunt și de a fi luptat și urmat direcția pe care au dorit-o.

Aceasta cred că ar trebui să fie o altă misiune extrem de importantă a școlii, să motiveze înspre dezvoltare și nu să reprime înspre supunere.

 

Școala trebuie să te învețe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun și cel mai aspru. Nicolae Iorga

 

Concluzie

Găsesc ca trei ar trebui să fie calitățile unei școli:

– să permită autocunoașterea

– să motiveze cunoașterea

– sa îngăduie omului să admire

 

 

 

 

Da mai departe: