Ce-inseamna-sa-fii-diferit

Ce înseamnă să fii diferit?

Cam același lucru cu ceea ce înseamnă să fii liber. Simple cuvinte care descriu o stare înterioară pe care dacă nu ai, sunt doar sunete goale.

La ce ne raportăm când spunem că vrem să fim “altfel”? La ceva? La cineva?

Pai nu tocmai asta înseamnă a nu fi diferit și mai ales a nu fi liber? Comparația poate fi chiar sfoara care îți leagă inima.

 

Nebunie: să faci același lucru iar și iar, așteptându-te ca rezultatul să fie diferit.Albert Einstein

 

 

Ce se poate face pentru a fi diferit?

Cred ca nimic în mod special.

Avem două mâini, un cap, o gură, la fel ca toți ceilalți. Avem aceleași nevoi, de a mânca, de  a bea sau de a dormi, exact ca toți ceilalți.

Cred că singurul lucru care poate face diferența  este modul în care ne raportăm la aceste nevoi, fără a ne lipsi de bucuria de a trăi. Cu cât mai mult facem un lucru care să ne diferențieze, credem noi, cu atât acela ne transformă în proprii lui robi. Sună ciudat exprimarea, știu. O să încerc să clarific, fără pretenția de a transforma postarea într-un curs de dezvoltare personală.

Pentru cei mai mulți, “diferit” se reduce la doar a-și permite ceea ce alții doar visează. Asta e limita lor. Mă întrebam de ce marii bogătași, șeici, prinți sau ce or mai fii, cu zeci sau sute de de miliarde de dolari în conturi, astfel că își pot permite orice de pe lumea asta, nu au o mașină, măcar una, care să fie unică, făcută special pentru ei. Își pot permite construirea unei fabrici proprii care să le fabrice propriile lor mașini. Dar nu, tot ceea ce fac este sa își ia, mașini cunoscute de toată lumea dar cumpărate de puțini.  Vor doar ceea ce alții nu își permit, pentru că doar acest lucru le gâdilă orgoliul. Un fel de joacă puerilă de genul “Uite  ce am eu și tu nu ai!”.

 

Putem sau nu să fim “altfel”?

Aș îndrăzni să fac o comparație. Ne-aș compara cu câteva tipuri de aluat de pâine, făcute cu aceleași ingrediente, dar în cantități diferite. Prea multă făină dă o pîine prea tare, cu prea multă apă dă înspre lipie, iar fără sare, pâinea pare fără gust. Cu toate acestea, din fiecare dintre aceste “rețete” poate ieși ceva bun, care să nu fie deloc de aruncat. Și pâinea e bună, și lipia e bună ,dar și pâinea nesărată are fanii ei.

Probabil că aici stă “libertatea” și “diferența” , în  a afla care ne sunt “măsurile” și a ne întinde atât cât ne e aluatul, fără a avea pretenția că celelalte “rețete” sunt nesemnificative.

 

Ai rețeta ta și pe ea vei crește.

 

Pe tine ce te face diferit (ă)? Ce te inspiră?

 

Cred că acesta este scopul suprem: să trăiești o viață a pasiunii și autenticității. Iar orice e mai puțin decât asta, e mai puțin. De ce ai accepta mai puțin?Alex Allman

 

 

 

 

Da mai departe: